””Nu sunt din marele București să am acces la Biblioteca Națională și apoi să am siguranța că voi obține imediat ce cărți dorește suflețelul meu, asa că am mari emoții pentru că mă aflu într-un minunat oraș din mândra și multiculturala Oltenie și mă pregătesc să intru într-o bibliotecă publică, o instituție ca oricare alta ( îmi spun eu ) unde mă aștept să găsesc aceeași atmosferă ștearsă și fadă ca în mai toate instituțiile românești și același tip de funcționar plictisit, cu ținută stas și care dorește să scape cât mai repede de tine.
Deci....iată profilul meu de utilizator în această minunată zi. Sunt puțin nervoasă dis-de-dimineață, ( oricum starea mea zilnică este aceea de irascibilitate ), am întarziat cu predarea proiectului la care lucrez, am fost blocată în trafic cam o oră ( se ciocniseră unii ), nu am găsit loc de parcare si ... ziua a inceput cum nu se poate mai prost ( din punctul meu de vedere ) asa că, sa nu indraznească bibliotecara sa nu-mi găsească tocmai cartile care imi mai trebuie pentru finalizarea lucrării că.....
Deci, nervoasă cum sunt, intru pe ușă .... moment în care un parfum plăcut mi-a gâdilat nările... "mmm...plăcut.. îmi spun". Îmi ridic privirea si o fată veselă ( si imbracată foarte colorat ,as spune, chiar foarte colorat ) mi-a smuls primul zambet pe ziua aceea. ” Început promițător ”.... îmi mormăi singură ca pentru mine.
O voce acordată parcă cu ținuta colorată mă intrebă cu ce mă poate ajuta ( oare fața mea îi spunea că am mare nevoie de ajutor sau....ce? ). Îi arăt lista cu cărți și coniderând că nu am șanse că voi găsi ceea ce caut, arunc o privire dezamagită spre bibliotecară ( numai ecusonul arată că lucrează într-o instituție publică căci, dacă ma uitam după haine as fi crezut ca cineva a teleportat-o din Jamaica ).
Foarte veselă și lălăind in ritmul melodiei care se auzea in fundal ( ca uitai sa va precizez ca se auzeau in surdină niște acorduri vesele de chitară ) se duse la niște sertărașe să se uite.... și se uită, și se tot uită ( timp în care nu se opri nici din lălăit )... și apoi cu aceeași față veselă îmi spuse : ” Știți, nu avem toate cărțile dumneavoastră dar.... există mai multe variante să gasim acești autori din alte surse sau, de ce nu, să-i inlocuim cu ceva asemănător in funcție de tematica cărților. ” Adică cum ?”, intreb eu, vizibil iritată deja.
Parcă ghicind nervozitatea mea care incepea sa se manifeste, tot pe același ton zâmbăreț, imi explică faptul că există posibilitatea ca unele cărți să le găsim în format electronic pe site-urile altor Biblioteci, Universități sau alte instituții care au o colecție de cărți digitizate sau pe site-urile de file sharing ( ” nu este atât de legal să le descărcăm dar dacă este pentru o cauză ”nobilă”, mai trecem cu vederea ”... imi spuse ea încet si zâmbi strengărește făcându-mi și cu ochiul). Uite ce abordare de funcționar ! În plus, ”fiind pasionată de cărți, îmi spune ea, am o colectie impresionantă de cărți în format electronic mai cumpărate, mai descărcare ( legal sau nu ) unde posibil să putem găsi ceea ce căutați.
Deja mă simțeam mult mai bine si mă gândeam că am nimerit pe mâinile lui ” Știe-Tot ” și o parte din griji zburaseră . Am mai aruncat o privire în jur să mă dumiresc mai bine dacă nu cumva am greșit instituția ...poate am intrat din greșeală în biblioteca privata a cuiva...Hmm!!!
” Jamaicana ” mea ia lista de cărți si îmi spune că până va căuta ceea ce am nevoie pot să iau loc la un calculator să mai ” hălăduiesc ” pe Internet ( iote că au și de ăsta , imi spun ), pot frunzări o revistă stând comod într-un fotoliu imens ( ce bine era daca aveau d”ăla cu masaj ) sau pot sa ma plimb printre rafturile cu cărți... Așteptând, îmi arunc privirea în jur și abia acum observ că totul era colorat la fel ca ținuta bibliotecarei..... Fiecare raft avea altă culoare, peste tot erau expuse când cărți, când diverse obiecte handmade toate realizate din banalul ziar( aveam să aflu mai târziu că era saptamâna în care erau expuse obiecte realizate din ziar....Ingenios!!) Nu semăna absolut deloc cu o bibliotecă clasică ( sau imaginea pe care o aveam eu în memorie ) dar mă făcea să mă simt...bine, relaxată.
Chiar atunci m-am gândit cum noi toți gândim, simțim și acționăm în funcție de cum am fost educați, în funcție de etichetele pe care le avem selectate pentru fiecare acțiune, persoană, instituție...etc. Adică eu mă așteptam să găsesc o instituție sobră ( la mine toate instituțiile publice sunt sobre adică au jaluzele la geam, gresie pe jos, birou negru sau maro :) ) cu o funcționară plictisită și musai cu ochelari pe nas care să se uite la fel de sobru, ca instituția din care face parte, pe lista mea de cărți si să-mi spună sec: ” Asta am... asta nu am. Poftiți ...la revedere. ”.
Am găsit altceva.... draperii colorate la geamuri ( si culmea erau din mătase și îți dădeau impresia că ai intrat in palatul Scheherazadei ), covoare la fel de colorate pe jos, mobilier în toate culorile curcubeului, expoziții ” ciudate ” ( adică ieseau din tiparele unei instituții publice ), miros de mosc și busuioc ( se vede ca ”jamaicana” avea cunoștințe de aromoterapie deoarece busuiocul si moscul relaxeaza creierele nervoase, așa, ca al meu :) .... ) muzică fină și ce să mai spun de funcționară... viu colorată ( dar plăcut ), multe brățări, inele si alte zorzoane care o înveselau si... buna dispozitie... mi-a schimbat inceputul gri în unul...colorat.
O instituție altfel, o persoană, o atitudine a reușit să-mi transforme atât dispozitia dat și unele tipare de gândire într-un mod neașteptat...
Voi continua aventurile mele imaginative prin bibliotecă, dorind ca acestea sa fie scurte lecții pentru ceilalți bibliotecari ( și nu numai ) despre cum te poate ajuta, cum te poate influenta benefic simplul mers la ....bibliotecă.
O postare....o bibliotecă
